Ziua a 17-a: Evaluarea nevoilor comunităților/ Vizităm Northwestern University

4 aprilie 2011 - urmare

Azi, prima zi după "escapada" de la Chicago, am avut teorie (completată de teme individuale și pe grupuri, firește). Pe scurt, expunerile și dezbaterile au fost legate de evaluarea nevoilor comunităților, în vederea înființării, dezvoltării și diversificării serviciilor de bibliotecă. Prezentările au fost susținute de Rebecca Teasdale, director adjunct de Servicii și programe publice la Oak Park Libray, vizitată joia trecută - Ziua a 13: O bibliotecă de povestit la nepoți...
Rebecca ne-a fost un profesor bun (în 28 martie ne-a prezentat "Stabilirea nevoilor utilizatorului"), pe lângă că știe biblioteconomie, "simte" instinctual foarte bine cum această știință poate și trebuie pusă în slujba comunității; după părerea mea, cel puțin, Rebecca este liderul informal în biblioteca Oak Park, a contribuit la un succes de neimaginat în alte biblioteci, chiar americane, iar aceasta a reieșit pregnant și în timpul vizitei noastre, din modul cum s-a identificat profesional și emoțional cu instituția ei...

Un video de azi, cu parterul Bibliotecii de Științe agricole din Champaign-Urbana, unde avem majoritatea activităților teoretice:



*
Profit de ocazie că pentru astăzi n-am prea multe de postat și consemnez ceva ce am vizitat ieri, iar din lipsă de timp n-am putut scrie încă.
Înainte de a ajunge în vizită la familia americană despre care am povestit, Virginia Kerr ne-a întrebat dacă nu vrem să vizităm o bibliotecă universitară aflată în drumul nostru. Bineînțeles că ideea ne-a ispitit. Biblioteca Universității Northwestern din Evanston este o bibliotecă modernă, ca toate bibliotecile pe care le-am vizitat aici; are, probabil, tot ce-și poate dori cineva care o utilizează, atât în privința confortului utilizatorilor-studenți, cât și în privința colecțiilor și resurselor, în general. Biblioteca este situată pe malul Lacului Michigan, la Nord de Chicago, într-un parc frumos, și este constituită din trei corpuri de clădire, îmbinate abia perceptibil. La ora 10 a dimineții de duminică, biblioteca avea deja studenți care îi utilizau serviciile și logistica. Dintre multe alte lucruri pe care le-am văzut, cel mai mult am poftit la un echipament de digitizare a informațiile de pe suport tipărit, o "mașinărie" nu foarte scumpă (18.000 $ am aflat că a costat) care mi-ar fi de mare folos în proiectul de memorie/istorie locală cu care am candidat și am fost selectat în Programul Mortenson pentru Lideri și Inovatori. Cu un astfel de echipament simplu, care scanează cartea (ziarul/partitura/desenul etc) pusă ca pe o "măsuță", dechisă filă cu filă, precum pentru citit, filele nefiind atinse de nimic ("cititorul" electronic e la mare înălțime), digitizarea oricărui text tipărit devine o formalitate...


Album foto vizită Northwestern University Library.

*
Imagini de azi din Champaign-Urbana, locul în care veverițe și gâștele sălbatice se simt ca acasă pe străzi și în parcuri...


(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana) 
.

Ziua a 16-a: În vizită la o familie americană "ca-n filme"

3 aprilie 2011 - urmare

Printr-un fericit concurs de împrejurări, colega noastră Delia Pantea ("omologul" meu din Bihor, d.p.d.v. al poziției și preocupărilor din cadrul bibliotecii sale județene) reușește un "aranjament" de zile mari, care numai unui norocos ca mine îi putea profita: la ora 9,30 a zilei de azi, duminică, suntem luați de la ClubQwarters Hotel (după ce predăm camerele, fiindcă astăzi părăsim Chicago) de către Virginia Kerr, Digital Program Manager la The Center for Research Libraries/Global Resources Network. Virginia vine cu o Toyota Higlander 4x4, facem cunostință și ne îmbarcă, pe Delia, pe Corina Ciuraru (Brăila) și pe mine, care mă aflu în această "formație" ad-hoc întrucât am zis "da" ieri, la o întrebare e Deliei, dacă vreau să vizitez o familie americană chiar la ea acasă. Am confirmat participarea la acea vizită fără să am habar că cea care m-a invitat "la cineva" nu cunoștea gazda, că mesagerul care va veni să ne ia nu știa nici pe cine trebuie să "ridice" de la hotel și nici unde să ne ducă; n-aveam habar nici că, în plus, ca "bonus", la destinație erau invitate încă două doamne, prietene bune cu gazda și toate trei prietene cu o voluntară a Corpului Păcii aflată în România, la rândul ei cunoscută și recomandată de Claudia Șerbănuță, românca din Baia Mare aflată la doctorat în Champaign-Urbana!!! Frumos și simplu ca-n filme, nu?
O las pe Delia să povestească* mai multe, că le știe mai bine, și mă rezum la a posta video și foto.
În mașina dnei Kerr, de-a lungul coastei Michigan Lake, spre Nord de Chicago:



Acasă la gazda  noastră, Kathy T.B., din Evanston:




Doamna T.B. îmi prezintă etajul și mansarda casei (i-am spus că nu vorbesc engleza, însă înţeleg mare parte din exprimările uzuale):


Ne sunt arătate grădinița și "căsuța din spate", care în urmă cu 100 de ani găzduia calul și căruța, iar la etaj pe cel ce se ocupa de ele ...acum, căsuța este locuibilă la etaj, iar în locul căruței stă un puternic automobil sport:



Domnul și Doamna T.B. (fotografie făcută rapid, în timp de ne luam rămas bun) - împreună de 35 de ani - locuiesc în frumoasa casă pe care am vizitat-o, după ce au avut alte 13 case și au lucrat în Austria, Germania, Elveția, la Londra și în New York. Cum reiese și din materialele video, locuința familiei este una "peste medie", în privința confortului, a gusturilor rafinate, dragostei pentru cărți și tablouri; nu am remarcat nicio stridență, nimic ne la locul lui. Inerentele rețineri de început, între oameni care nu știu ce hram poartă celălalt, s-au spulberat mai ales după ce gazda și prietenele ei au urmărit pe laptop-urile noastre prezentările pe care le avem despre România. M-a bucurat că știau despre nume precum Brâncuși și Enescu, de care s-au manifestat ca fiind foarte încântate, și s-au bucurat că le-am inscripționat pe CD-uri o profesionist realizată prezentare despre România, în engleză și română, pe care o car după mine în laptop.
Până și cățelul mi s-a părut bine-crescut, deși am avut un mic conflict, legat de mâncare. După brunch (așa am aflat și eu cum se spune când sari peste dejun și iei prânzul mai devreme, din două mese alegându-te numai cu una!), în timp ce gazda și prietenele ei conversau pe Skype cu prietena comună, voluntara din România (și erau foarte încântate de asta!), am auzit un mic zgomot alături, în sufragerie, unde ni se servise masa. M-am dus imediat acolo și l-am surprins pe cățel urcat de tot pe masă, înfruptându-se din prăjiturile de pe platou și lingându-se civilizat pe bot. Pentru că nu știu la ce argumente ...lingvistice e sensibil, renunț la încercarea de dialog și îl iau pur și simplu sub braț, ca pe miel, să-l duc de acolo. Nu se opune, bietul de el, decât printr-un mârâit înfundat, suficient să fie auzit de gazdă, care vine și mi ți-l ceartă de mai mare rușinea. Cățelul stă smerit...


Album foto vizită familia T.B.


* Delia Pantea:
Astazi am luat un brunch in Evanston, orasel  suburbie a orasului Chicago. A venit sa ne ia din fata hotelului nostru Virginia Kerr, digital program manager la The Center for Reasearch Libraries.
Ne  vedeam in acel moment pentru prima data, ne-a imbarcat pe mine, pe Corina  si pe Valentin in masina ei si pe drum ne-a explicat ca nu prea stie la cine mergem, nici noi nu stiam… dar in definitiv traim intr-un univers foarte mic...
Povestea incepe cu 2 ani in urma, cand prietena mea Claudia S. ma anunta ca o cunostinta a ei voluntara în Corpul Pacii  este in Alesd (orasel  la 50 de km de Oradea) si poate reusim sa ne cunoastem.  Asa am intalnit-o pe Connie Goddard, americanca din Evanston, fosta profesoara, jurnalista http://www.blogger.com/profile/09407626733104669743 .
Cand  Connie a aflat ca in periplul nostru prin America vom ajunge si in Chicago - asta se intampla candva in februarie 2011 - a hotarat sa pregateasca un moment in care sa ii cunosc prietenele si  locurile natale. Connie este una din cele mai sociabile persoane pe care le-am cunoscut vreodata, reuseste sa  creeze legaturi intre oameni si faptul ca din februarie a scris la opt dintre prietenele ei ca venim nu  a fost o problema pentru nimeni.
Rezultatul  a multor mailuri si discutii de grup era acest  brunch .
Din grupul celor 8 au putut participa doar Katherine – gazda, Virginia, Iona si Sylvia.
Poate ca in primele minute ale intalnirii nimeni nu s-a simtit foarte confortabil, dar am ajuns   foarte repede sa ne bucuram de intalnirea noastra, atat de atent pregatita din Romania.
Kathherine lucreaza actualmente pentru Community Based Organisation, Kabras-Kenya, face educatie sexuala si informari HIV pentru locuitorii zonei, Sylvia a fost cu ea anul trecut in Kenya.
Minunata ei casa, veche de peste 100 de ani, este ceea ce se poate numi o casa tipic americana ca arhitectura, dar ca si decoratiuni interioare sau mobilier; ni s-a parut ca este mult peste medie, așa cum o percepem  noi.
Cu mult drag ne-a prezentat-o…
Iona a fost bibliotecara in biblioteci scolare din zona, acum este pensionara si conduce Uniunea Femeilor cu drept de vot - sper sa nu fi inteles gresit.
Ele erau interesate de programul nostru in America, de Romania, de educatia si bibliotecile de aici, iar noi de viata si activitatile lor, care sincer mie mi s-au parut fascinante. Meniul a stat prea mult in cuptor din cauza nevoii noastre de a comunica. Am terminat de mancat in graba si am avut o intrevedere de aproape o ora pe Skype cu Connie, in Romania…..
Cu Virginia am discutat despre digitizare, ne-a vorbit despre biblioteca la care lucreaza ea si ne-a facut un tur rapid al bibliotecii din Evanston, biblioteca care deserveste Northwestern University.
De cand am ajuns in State, ni se  tot repeta sa  fotografiem cu grija, sa nu suparam pe cineva;
doamnele au spus ca nu au nici o problema sa se lase filmate sau pozate si ca ele nu cred ca in America este o probleme cu asa ceva, daca se respecta anumite limite general valabile.

(Valentin Smedescu - Evanston
.

Ziua a 15-a: Hai-hui prin a treia* metropolă a SUA

2 aprilie 2011 - urmare

Ne reunim ca grup în holul de la parter, la ora locală 10.00 (paranteză: hotelul este situat în partea centrală a orașului Chicago, în zona "zgârie-norilor"; peste stradă de "noi", adică de ClubQwarters Hotel, unul dintre junii "zgârie-nori" ai metropolei a pohtit acum trei ani (prin proprietarul** său, un cunoscut miliardar, al cărui nume nu contează) să fie mai înalt decât Willis Tower, simbolul orașului. Nu i s-a aprobat, iar construcția (întâia din primul video de mai jos) a fost înfăptuită la scară ceva mai redusă. Eu și colegul meu de cameră stăm "doar" la etajul 18; unii colegi, mai norocoși, au prins camere la etajul 33 și cu vedere spre râu!). De la noi din cameră se văd niște "zgârie-norișori" de cca. 250 m înălțime, unul deosebit de frumos, cu acoperișul parcă aurit ziua și iluminat feeric în timpul nopții (mai jos e zoom-it până la 8X):






Avem întâlnire cu un român de ispravă, pe placul meu "din prima": Mircea, clujean de-al Sorinei Stanca, directoarea BJ Cluj, membru al grupului nostru. Când facem cunoştinţă, îi zic scurt  și direct, după ce facem prezentările: Aha, deci tu eşti Mircea! Da, -mpărate! - îmi răspunde, tot instinctual, şi îmi e de ajuns, deocamdată.  Mircea s-a oferit să ne fie ghid astăzi, în acest oraș în care nu cunoaștem pe nimeni. Cu el nu mai suntem "ai nimănui", nu mai bâjbâim ca puiu-n lână, cum se zice în Ardeal, unde m-am născut. Ciudat de complex sentiment, mai ales trăit în altă dimensiune decât cea din relația noastră cu studenții, masteranzii și doctoranzii români din Champaign-Urbana, de-acum americani...
Mircea ne pune la curent (mie, unuia, îmi e de mare folos) cum stau lucrurile în acest oraș, care-i e istoria (adevărată, percepută de membrii comunității lui, nu cea "oficială"), care e situația lui politică, de ce fel de primar e condus (a fost un primar ticălos, care a amanetat pe arginți puțini viitorul orașului, concesionând terenuri exact ca-n România; din fericire, a pierdut alegerile și a fost înlocuit de cetățeni, prin vot, cu un primar afro-american, susținut și de președintele Obama, de la care așteptările sunt încă mari) ... ce e de vizitat, unde putem putem mânca, de unde putem face cumparaturi (colegii români mă percep ca pe un "șopingist" incurabil) la prețuri pentru buzunarele noastre etc. și ne spune multe alte lucruri care trebuie a fi știute, fie şi doar pentru sine...

În fața hotelului:



E zi însorită în Chicago şi e plăcut, doar suntem în luna pomilor înmuguriți. Într-un frumos parc, cu mii de copii și vârstnici, ieșiți la o gură de aer proaspăt:



Pe faleza dinspre oraș a lacului Michigan:



Pe faleza de peste golf (s-a adeverit ceea ce mi-a spus Mircea, că aici e o vorbă: "Stai 20 de minute, să vezi cum e vremea!"):




Album foto 2 aprile 2011, Chicago.

*

Amânăm "pentru mâine" vizitarea Muzeului de Artă Contemporană, pentru care ar trebui să stăm la o coadă destul de lungă și să plătim fiecare nu știu exact câți dolari, după care să avem program ghidat fix două ore, cât durează vizitarea; luăm la picior faleza lacului Michigan, câțiva kilometri, până la extremitatea ei răsăriteană (presupun eu), până în locul din care Willis Tower și ceilalți "zgârie nori" (care îmi plac atât de mult, mă fascinează de-a dreptul, pentru că sunt o veritabilă dovadă a geniului Ingineriei tehnice și Arhitecturii) pot fi admirați în toată splendoarea lor...

La "punctul extremis" de peste golf al Michigan Lake, de unde se văd cel mai bine toți "zgârie norii", după ce facem foto & video și cumpărăm suveniruri pentru cei dragi de acasă (pe care abia așteptăm să-i revedem - deja par "infinituri" de când suntem pe aici), ne dorim să vizităm - iarăși la recomandarea lui Mircea -  Aquarium-ul. Rămân profund impresionat, nu mi-aș fi putut imagina așa ceva: sute, poate peste 1.000 de oameni, în "serpentine" civilizate; nu văd posibil în România ca atâta lume să aștepte la coadă, inclusiv cu copii mici, decât cel mult în caz de competiție sportivă ori dacă s-ar anunța "ajutoare" sau oarece pomană electorală de la partidul de guvernământ (indiferent care ar fi el)...




Cum nici aici nu ni se arată, din cauza cozii imense, să "scăpăm" de cca. 30 $ fiecare, nu mai vizităm nici Aquarium-ul. E mult trecut după prânz, ne este foame şi începem să-i facem aluzii lui Mircea, referitor la "locația" în care am putea "gusta" ceva...

Suntem prea mulţi pentru a ne îmbarca în cele 4 taxi-uri din staţie, deci ne rămâne "rata".  Preferăm să urcăm ultimii, după ce Mircea îl întreabă pe şofer dacă circulă spre Centru. Îi urmărim cu privirile pe localnici şi pe turişti, în timp ce-şi plătesc transportul; ne interesează unde-şi pun cele două bancnote de câte un $ + moneda de 1/4$.   Învăţ rapid mişcarea (bancnotele se pun undeva, banuţii  - altundeva, toți cei 2,25 USD intră în aceeași cutie transparentă și sigilată, fără să primim bilete); am timp să văd "periferic": șoferul, un "afro-american" tânăr, nu se concentrează atât pe banii pe care îi introducem în cutie, cât pe colegele noastre europence, românce...; mă vede că-l văd (Mircea cred că i-a spus că suntem grup) și râde complice, cu dinții albi ai negrilor plăcuți...
Ajungem în Centru. Mircea ne întreabă, delicat, ce (unde) vrem să mâncăm. Până la urmă, pentru că ne hotărâm greu, ne spune explicit că putem mânca și cu 4-5 dolari, și cu 25...
Îi spunem că am prefera să "investim" în prânz "7-8, maxim 10-15 $". 
Cu până în 10 $ (cred), mâncăm toți destul de bine, chiar "pe ghiftuite", și bem și cafea/ răcoritoare, după preferință.

După mâncare și cafea/răcoritoare, colegii români se revigorează și mai mult pentru shoping de anduranță (eu mi-am cam făcut "suma", de-acum cumpăr numai lucruri mai "ușurele", sper să mă "încadrez" fără încă un troler, adică fără griji în plus și fără un cost suplimentar la avioanele din interiorul SUA și pe internațional); prefer să plec spre hotel, să vorbesc la Vâlcea cu cei ce mi-s dragi și să scriu/ upload-ez ceea ce citiți/vedeți/auziți. Îmi iau la revedere de la Mircea, utilizez încă o dată clasicul românesc  "sper să ne revedem - se întâlnește munte cu munte, darămite om cu om!" (sincer îmi doresc să-l revăd pe acest conațional clujean). Plec singur spre "casa mea" temporară din Chicago. 
Când termin de scris și încărcat foto/video, seara târziu aici e dimineață devreme în România. Oare Acasă mai continuă "reforma instituțiilor Statului"??? 

(Valentin Smedescu - Chicago)
__________
Chicago (pronunțat /ʃə'ka:g‿ou/, Sunet Chicago, cunoscut în engleză și ca „Second City”, the „Windy City”, the „City of Big Shoulders”, și „Chi-town”) este cel mai mare oraș din statul Illinois și al treilea oraș ca mărime din Statele Unite ale Americii, după New York și Los Angeles, având o populație de 2.896.016 locuitori conform recensământului din 2000. Orașul este un centru important financiar și industrial al Americii de Nord, fiind de asemena cunoscut pentru diversitatea sa etnică, dar și pentru importanța sa în rețeaua de transport americană, având al doilea aeroport din SUA ca număr de pasageri, (Aeroportul Internațional Chicago O'Hare), rivalizând doar cu Aeroportul Internațional Atlanta.
Chicago se situează în zona cunoscută în Statele Unite sub numele de Midwestern, „vestul mijlociu”, fiind localizat în partea nord-estică a statului Illinois, care împreună cu zona mai extinsă a orașului, numită Chicagoland, sunt situate pe marginea unuia din Marile Lacuri ce despart SUA și Canada, lacul Michigan. În zona metropolitană Chicagoland trăiesc în jur de 10.000.000 de rezidenți.
Începând cu anul 1833, anul organizării sale ca oraș, Chicago a crescut exploziv dintr-un orășel oarecare al „frontierei” Statelor Unite în așa-numitul „vechiul nord-vest”, într-unul dintre cele mai mari, mai sofisticate și mai influente metropole ale țării și ale lumii. Chicago este orașul unde s-a construit primul zgârie-nori, Home Insurance Building, astăzi fiind capitala arhitecturală, culturală, financiară a „Midwest”-ului american. (sursa - http://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago)
___________
**OK, e vorba de Donald Trump
__________________________

Ziua a 14-a: Upshot, ALA și Chicago Public Library

1 aprile 2011 – urmare

La ora 8.00 a dimineţii coborâm în holul hotelului și reunim grupul. Avem o zi plină: vizităm Upshot, ALA și Chicago Public Library.
Mergem pe jos până la sediul Upshot, companie de marketing&design, cu  160 de angajați. Vitrina cu trofee obtinute în competiția nemiloasă din piața de profil și enumerarea câtorva dintre clienții (P&G, Krafter Foods, Disney, Corona, Vocalpoint, Icon, Ruffino, Wild Turkey,  Omron, Cirque du Soleil , Consumer Reports,  Tetr Pak, Visa, Electrolux, HBO) ale căror produse sunt promovate de Upshot spun multe despre gazda noastră.
-       Compania Upshot are bibliotecă proprie: îi spune The Source


         
      
         Când au creat biblioteca, au stabilit și o misiune: să-i ajute pe cei care lucrează în companie cu informații.
-       Se bazează pe strategie și creativitate.
-       Market Intelligence” - se axează pe proiecte de noutate, de inovație.
-       „Adună deșteptăciunea”.
-       Când un membru al grupului are o idee, toți discută cât de bună este ideea.
-       Inteligență competitivă (analizează ce face concurența).
-       Monitorizează tendințele consumatorilor.
-       O dată pe an, realizează un catalog/raport al tendințelor consumatorilor; este și un produs de marketing, un mod de a demonstra clienților că au gândire strategică și, în general, cât sunt de profesioniști.
-       The awessome Blog - www.theawesomeblog.net
-       În urmă cu 3 ani, Bibliotecii i s-a dat și sarcina pregătirii profesionale a celor din companie.
-       UpshotAgency (în YouTube pot fi găsite produse ale companiei).
     Biblioteca îi pregătește pe reprezentanții Upshot în vederea propunerii de concepte și soluții  inovative.
-       The Source creează sloganuri si verifică să nu mai fi fost utilizate; analiza merge apoi la avocatul firmei.
-      Lecțiile cele mai importante pe care le-auînvățat: o bibliotecă nu aduce venit în mod direct, trebuie să-și demonstreze utilitatea;  prioritățile companiei sunt și prioritățile bibliotecii; sunt o bibliotecă neobișnuită, pentru că n-au catalog și nu crează statistici.
-      Biblioteca, asemenea fiecărui departament din companie, creează un plan strategic anual, care se prezintă CEO.
-      Biblioteca încearcă să-și creeze propriul brand.
-      Tot timpul, bibliotecarele sunt în proces de promovare a serviciilor lor în interiorul companiei.
-      Trebuie să-și mențină flexibilitatea: când CEO le-a spus bibliotecarelor că trebuie să se ocupe de pregătirea profesională a salariaților companiei,  acestea (și-)au spus inițial că nu e treaba lor; apoi au înțeles că dacă vor să rămână, trebuie să accepte.
-      „Cursurile” pe care Biblioteca le organizează sunt în deplină concordanță cu planurile managementului companiei, care sunt bine cunoscute tuturor celor angajaților.
        Cererile de informații de la salariații Companiei sunt primite prin e-mail, scurte și la obiect; dacă e mai complicat, se stabilește o întâlnire; „să știi să faci un interviu de referință este o capacitate esențială a celor care lucrează în astfel de biblioteci”.
-      Biblioteca lucrează la cerere și pentru clienți din alte companii.
-      Bibliotecara-șefă are master în biblioteconomie și a mai lucrat, înainte, în alte patru biblioteci de companie.
-      Biblioteca are abonamente la mai multe baze de date, în primul rând specifice media și agențiilor de marketing.
-      Cercetări pentru clienți preocupați de vânzarea de anume mărfuri (burger, bere Corona, de ex); și o concluzie: bărbații fac mai multe cumpărături legate de produse alimentare!!!
-      Majoritatea celor care lucrează în companie sunt în vârstă de 20 și ceva de ani (îi vedem când plecăm din companie, pentru că iau masa împreună în livingul prin care trecem: o mică armată de puști deștepți, care ar contrasta strident cu muuuulte instituții, organizații și structuri de pe la noi).
-      Bibliotecarele de la Upshot nu folosesc informații din bibliotecile publice.
-      Au o întâlnire anuală în care merg, împreunp  cu toți ceilalți, în alt loc decât în companie și își prezintă ideile/ proiectele
-      A treia zi de joi a fiecărei luni se întâlnesc toți într-un cadru privat, în afara programului; iau masa, beau câte o bere (probabil Corona!).
-      N-au absolut nicio legătură cu instituțiilepublice ale statului Illinois ori americane, în general (cărora însă le plătesc impozite consitente - conchid eu).
-      Bibliotecarelor le place foare mult munca pe care o desfășoară, zâmbesc, sunt entuziaste, deși lucrează oficial 50 ore/săptămână.
-      Bibliotecara-șefă de la Upshot/The Source își încheie prezentarea în aplauzele noastre, după ce strigă “Trăiască bibliotecariiiii!!!

*
Vizită la American Library Association (ALA), adică în locul din care răsare soarele pentru bibliotecile americane (formularea poate părea o exagerare doar necunoscătorilor).





Michael DowlingDirector of the International Relations Office and Chapter Relations Office of the American Library Association, ne prezintă ALA și ne răspunde la întrebări;

Sinteză a celor aflate/discutate:
-      Birou central al ALA e aici, in Chicago. Asociația are peste 62.000 de membri.
-      O asociație în care persoanele fizice pot deveni membri; la fel și companiile care vor să lucreze cu bibliotecile; asociațiile de profil ale diferitelor state pot, de asemenea, deveni membri.
-      În Chicago, ALA are 240 persoane salariate; biroul din DC (Districtul Columbia) este cel care se axează pe Relații internaționale, Biroul din Connecticut fiind dedicat în special pregătirii profesionale a bibliotecarilor și acreditărilor.
-      ALA este o organizație foarte mare, o afacere mare, care luptă pentru interesele bibliotecilor
-      Asociația Bibliotecilor Publice Americane este parte din ALA.
-      Există Birou care apără libertatea intelectuală, dreptul la exprimare, lucrează pentru a se asigura că există acces egal la informație, la cunoaștere, la cărți etc.
-      Mai au un birou de statistică și cercetare (este nevoie să convingă).
-      Există și un birou de comunicare cu exteriorul, practicile bune sunt promovate, iar informațiile eventuale de denigrare a bibliotecilor sunt corectate.
-      Peggy Barber, evaluatorul nostru din primele zile când am ajuns aici, a fost șefa acestui birou, iar celor cu care a lucrat aici, în sediul central al ALA, le e dor de ea (Peggy Barber a venit în sala în care discutăm, în primul video este alături de doamnele de la Mortenson Center - Barbara și Susan).
-      Unul dintre subiectele de interes este diversitatea; există și pentru aceasta un birou, destinat mai ales nou-veniților în ALA; un exemplu de implicare este bursa pentru studenți, care sunt sprijiniți inclusiv material pentru programe de master.
-      O activitate constă în aceea că membrii ALA merg în Mexic și Guatemala și aduc cărți pentr u comunitățile mexicane și guatemaleze constituite în SUA.
-      Există Birou de acreditare (ALA acreditează școlile de biblioteconomie din SUA și Canada)
-      O altă prioritate este dezvoltarea profesională continuă, mai ales prin coferințe și workshop-uri
-      În Texas, ni se spune, o să vedem o conferință mare, cu cca. 7000 de participanți.
-      Conferința cea mai mare, din vară, are 20-25.000 de participanți; este uriașă, iar pentru organizare au nevoie de un birou special.
-      Te inspiră mult să vezi atâția bibliotecari interesați să participe la conferințe.
-      ALA face tot mai multe programe on-line, deschise bibliotecarilor internaționali.
-      Există o secțiune (în pagina electronică a ALA) dedicată învățării on-line.
-      Implicare în producția de cărți și materiale promoționale.
-      40-50 titluri/an produse de ALA.
-      Au și diferite periodice, în care prezintă recenzii ale cărților care apar.
-      Prezentările care sunt făcute aici, la Chicago, sunt axate pe biblioteci publice.
-      Grupul ALA din Connecticut face prezentări pentru biblioteci mai variate.
-      Aceste servicii sunt plătite de membrii ALA pentru a se dezvolta și a-și utiliza în mod eficient resursele.
-      Din imperiul” editorial pe care ALA îl are, ni se dă un exemplu de producție grafică.
-      Nu este rentabil ca bibliotecile publice să-și creeze individual astfel de materiale (pliante, postere pentru a încuraja lectura etc.).

-      Peggy Barber intervine în discuție: primii invitați pe posterele afișate în biblioteci a fost Mickey Mouse, urmat de alte personaje dragi copiilor; apoi, și-au făcut curaj să invite și celebrități și au aflat astfel că nimeni nu poate spune nu ideii de a promova biblioteca și a o dezvolta prin toate mijloacele
-      În promovare se vine de regulă cu concepte și metode noi, însă ideea cu celebritățile a rămas din anii 80 și e foarte bine că e așa
-      Cu ajutorul CD-urilor care cară informația electronică pentru afișe, postere etc., „fundalul poate fi folosit cu aceași succes în mai multe biblioteci

-      Un proiect început în 2000 încearcă să convingă că bibliotecile au valoare în societate; acesta a devenit, prin IFLA, un proiect internațional, iar datorită unui student român, proiectul are și variantă în română (dacă înțeleg bine, este implicată Asociația Bibliotecarilor Școlari din România)
-      Câteva țări folosesc cu succes programul, de pildă Bulgaria
-      „Biroul de drepturi și permisiuni” al ALA este cel care reglementează chestiunile ce țin de drepturi de autor (în cazul traducerilor de materiale de pe site-ul ALA)

Linda Bostrom, manager pe Dezvoltare profesionala în cadrul ALA:
-       ALA este cea mai veche organizație din lume care s-a ocupat de dezvoltarea profesională a bibliotecarilor
-       Și in SUA bibliotecile diferă, de la mici la foarte mari; există biblioteci mici, în care un bibliotecar face totul; există biblioteci fără bibliotecar (salariat cu studii de specialitate)
-       Biblioteca din New York este cea mai mare; marimea unei biblioteci se judecă în SUA în funcție de populație și de volumul de împrumut (u.b. circulate)
-       Linda nu știe care este cea mai mică bibliotecă din SUA, spune că probabil este una rurală, cu câteva mii de cărți, care deservește câteva sute de oameni
-       99% din bibliotecile din SUA au acces la Internet
-       Fundația Bill & Melinda Gates a dotat bibliotecile americane cu computere în anul 1990
-       Asociația Bibliotecilor Publice din SUA a produs un manual (ne este oferit) care îi învață pe bibliotecari cum să dezvolte bibliotecile
-       Taxa pentru a fi membru ALA este 130 USD/an
-       Pentru membrii ALA, taxa de participare la Conferințele asociației este de 200$/persoană

 *

La Harold Washington Library Center Chicago ajungem mergând prin ploaie rece, "mocănească". Sunt puține grade peste zero Celsius (în SUA se măsoară în Fahrenheit; pentru conversie, din gradele Fahrenheit  scădem 30 și ceea ce rămâne împărțim la 2). Ploaia a înghețat pe grătarele de aerisire ale metroului și probabil ale altor subterane ori subsoluri. De grătare perfect încadrate în carosabil și pavaj sunt pline străzile și trotuarele orașului.

Biblioteca este impresionantă, ni se spune că, având în vedere criteriul suprafeței desfășurate, este cea mai mare din SUA. Doamna care ne conduce și ne este ghid ne spune că nu avem voie să filmăm. Doar fotografii putem face, cu regula cunoscută - "fără chipuri, mai ales de copii". Într-o cursă parcă contra-cronometru vizităm impresionanta bibliotecă cu toate cele 9 etaje ale ei.  N-am cum scrie la laptop, iar dacă stau să iau notițe pe hârtie nu mai pot fotografia și vedea nimic, că doamna gazdă fuge iar la scările rulante, spre alt și alt etaj.

Album foto Harold Washington Library Center Chicago

Deși impresionantă prin tot și toate și cu siguranță performantă, Biblioteca Centrală Chicago (are 70 de filiale!!!) "face pe șefa" și îmi pare, cumva, rece și puțin primitoare pentru străini ca noi. N-are nici pe departe "vino-ncoa"-ul Bibliotecilor Urbana, Champaign, Oak Park și chiar al "semi-ruralei" biblioteci din Arthur-ul Amish-ilor. Gazda ne repetă prea insistent că nu trebuie să facem fotografii, că "oamenilor nu le place asta"; își face datoria cu profesionalism fără cusur, dar "spune" fără să vrea că abia așteaptă să scape de intruși ca noi. La etajul 9 - ni se spune - putem să bem apă de la țâșnitoare și chiar să mergem la toaletă! O atitudine vădit contrastantă cu cea care ne-a așteptat în bibliotecile vizitate anterior...

*
Album foto 1 aprilie 2010, Chicago

(Valentin Smedescu - Chicago)
.

Ziua a 13-a: O bibliotecă de povestit la nepoți și un oraș de ținut minte

31 martie 2011 – urmare

Cu noaptea-n cap, ieșim din apartamentele noastre din Asthon Woods, pentru a ne îmbarca într-un microbuz mai mic și un microbuz-limuzină.






După un drum lung și nu foarte extenuant, traversăm o parte din spectaculosul Chicago și ajungem la Biblioteca Publică Oak Park.
Pentru că este aproape miezul nopții când scriu și conexiunea este destul de slabă, voi rezuma doar câteva idei, urmând ca în week-end să revin cu foto și video (pentru Biblioteca Urbana am postat video și urmează să postez și pentru Biblioteca Champaign, la ziua a 11-a).
Oak Park Public Library este – trebuie spus din capul locului – biblioteca unui oraș bogat. Câteva repere schițate rapid ar fi:
- comunitatea este de aproape 52.000 locuitori, 20.000 de case
- „deasupra” conducerii executive a bibliotecii se află un board, ales prin vot de către cetățeni; el este alcătuit din oameni neremunerați, cu bună reputație și preocupați de viitorul orașului lor, și au un mandat de 4 ani; săptămâna viitoare tocmai se vor reînnoi mandatele Board-ului. Acesta hotărăște politicile de dezvoltare a bibliotecii și de permanentă adaptare la nevoile publicului, pe care le anticipează și le testează continuu
- Biblioteca are 125 de salariați, bibliotecari sau nu, însă nu toți sunt angajați cu normă întreagă; în total, ar fi 48 de norme de încadrare complete, din care 30 sunt bibliotecari cu masterate în domeniu
- bugetul anual al Bibliotecii este de 6,7 mil $, și chiar dacă pare un buget mare, în comparație cu al unui liceu din același oraș, e mic: liceul are buget de 70 mil. USD
- cea mai mare parte a banilor din buget provin din taxe locale pe proprietate, apoi din amenzile pe care le primesc utilizatorii bibliotecii, Statul Illinois dă și el o sumă și, în fine, se mai adună ceva din vânzarea de cărți de către clubul de voluntari „Prietenii bibliotecii”
- bugetul este dezbătut de comunitate și se votează de către Consiliul Local în noiembrie, dar înainte de asta, Boardul și bibliotecarii îl discută vreme de cca 6 luni; nu este la fel peste tot în SUA
- ca o comparație, bugetul de dezvoltare a colecțiilor la Oak Park Public Library  este cam cât întregul buget anual al Bibliotecii Județene Vâlcea
- într-un an se împrumută, în total, peste 1,2 milioane u.b.: 58% cărți și 41% multimedia; în cele mai multe biblioteci, raportul este invers, în favoarea u.b. multimedia, aici nivelul de educație își spune cuvântul
- colecția de “nonficțiune” (nebeletristica) circulă mai mult decât în alte biblioteci deși în zonă funcționează pe profit și trei librării, în condițiile în care în alte părți librăriile au dat faliment
- biblioteca are două filiale, una mai mare (9% din colecții) și una mai mică (4%)
- după ce, vreme de cca 25 de ani, a făcut parte dintr-un consorțiu,
Oak Park Public Library s-a retras în 1995, pentru că progresele și bugetele partenerilor nu erau pe măsura nevoilor; de 3 ani, Biblioteca face parte din consorțiul SWAN, în care 80 de biblioteci și-au pus în comun resursele, cca 20-30.000, dar au acces la milioane de documente
- participarea la consorțiu costă cca 60.000 $/an
- accesul este egal pentru toți membrii consorțiului; există catalog partajat pentru toți; resursele printabile /download-abile se folosesc de toți; celelalte resurse pentru care utilizatorii fac comanda prin „clic” pe pagina electronică se aduc cu mașina de la o bibliotecă la alta
- Statul Illinois subvenționează deocamdată integral transportul de resurse între biblioteci
- cam cât se împrumută către utilizatorii celorlalte biblioteci din SWAN se și împrumută de la acestea, pentru utilizatorii din Oak Park: 11%
- deja se doresc schimbări în utilizarea spațiilor bibliotecii – „sunt, totuși, 8 ani de inaugurarea clădirii!” – ni s-a spus
- schimbările sunt previzionate de la un an la altul și costurile sunt prevăzute în buget
- întreținerea  site-ului costă 50.000 USD
- sunt de două ori mai mulți utilizatori virtuali
- într-un an sunt 650.000 de vizite la bibliotecă
- 89% din utilizatori vin fizic la bibliotecă
- 1 % merg la filiala mare și 1% la filiala mică
- din numărul de vizite reiese că fiecare membru al comunității vine la bibliotecă de 12 ori pe an
- 28.000 de participanți la programe: 60% copii, 40% adulți
- 37.000 de permise de tip card pentru utilizatori (69% din populația orașului)
- 69% populație a venit la bibliotecă în ultimul an
- cardul este gratuit pentru cei care plătesc taxa pentru proprietate în Oak Park
- nu există sindicat; biblioteca angajează și dă afară pe cine vrea (nu e peste tot așa, însă)
- directorul executiv cu care am stat de vorbă ne-a spus că problemele apar din neînțelegere, din lipsă de timp și din cauza stresului; caută să le rezolve acționând „la rădăcină”
- pentru angajări e concurs deschis, dar depinde de funcție: pentru bibliotecar, concursul e deschis la nivel național; pentru manager, se merge până la Conferința ALA (Asociația Bibliotecarilor Americani); pentru cel ce pune cărțile pe raft, angajatul e local; este probă de lucru de 6 luni; cine confirmă rămâne, cine nu – pleacă.

*
Chicago e un oraș care nu poate fi povestit așa, pe scurt și fără foto și video. Mergem pe jos cca două ore, ne prinde înserarea și vizităm doar Willis Tower, și acolo prinzând ultimul lifft care să ne ducă la 442 metri deasupra pământului. În
momentul finalizării construcției, în 1974, Willis Tower (inițial Sears Tower) a fost cea mai înaltă clădire din lume, depăşind turnurile gemene World Trade Center din New York, distruse după cum se știe. Turnul Willis a deținut acest rang aproape 25 de ani. Acum este cea mai înaltă clădire din Statele Unite şi a "șasea înălțime-structură de sine stătătoare din lume", precum şi a cincea "cea mai inalta cladire din lume la acoperiş".
(Valentin Smedescu - Oak Park, Chicago)
.


Ziua a 12-a: Workshop cu și despre povești, cu Martin Wolske

30.03.2011 - urmare

Toată ziua, Martin Wolske, cercetător, Școala Postuniversitară de Bibliologie și Știința Informării, Universitatea din Illinois, ne învață (și exersăm practic) cum să ne îmbunătățim abilitățile în utilizarea "poveștilor" și a "fotovocii", în practicarea "jurnalismului cetățenesc". Aceasta, în contextul utilizării blogging-ului, ca mijloc de transmitere a mesajelor în susținerea justelor cauze.
Mie oricum îmi plăcea să "spun povești" care să ilustreze cu și mai mare putere de convingere - pe măsura posibilităților mele și a capacităților de înțelegere a auditoriului, se-nțelege - mesajele pe care le (ave)am de transmis.
Aflând astăzi de la Martin că "este voie", ba chiar sunt recomandate astfel de metode, parcă e și mai bine...


Album foto ziua a 12-a

(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)
.

Ziua a 11-a: Două excelente biblioteci „municipale”

29 martie 2011 - urmare

Avem în program să vizităm bibliotecile publice ale orașelor Urbana și Champaign. De dimineață suntem luați de din Asthon Woods, de Jamie și Katie, asistente la Mortenson Center. Jamie conduce un microbuz în care aflăm că suntem prea mulți și n-avem voie să călătorim toți, deci 4 dintre noi trebuie să meagă cu "mașina mică". Cobor împreună cu trei colegi și constat că "mașina mică" este nici mai mult nici mai puțin decât un ditamai Ford Excursion. Asta-i mașină mică??? - întreb - iar Katie râde și ne spune că nu-i place să conducă așa monstru pe roți...
*
La 8,45 ajungem în fața Bibliotecii Publice Urbana:



Directoarea Debra Lissak ne prezintă instituția pe care o conduce:









Trei doamne din "middle management"-ul Bibliotecii Publice Urbana ne vorbesc despre activitatea lor și a serviciilor pe care le conduc:










Biblioteca Publică Urbana adăpostește Arhivele Istorice ale Districtului Champaign. Ne vorbește Anka Vossșefa Champaign County Historical Archives:









*
 După masa de prânz, pe care o luăm la The Urbana Free Library, împreună cu gazdele noastre, ne îndreptăm spre cealaltă mare bibliotecă publică din apropiere, cea a orașului Champaign.

Champaign Public LIBRARY este o bibliotecă nouă, ne spune directoarea Marsha Grove. A fost inaugurată în urmă cu 3 ani, a costat 29 mil. $, bani obținuți prin acțiuni vândute de către Consiliul Local și prin creșterea taxelor. Acțiunile vândute vor fi răscumpărate în 20 de ani. "Nu e așa ușor să construiești o bibliotecă nici măcar în SUA" - ne spune directoarea, pe bună dreptate mândră de instituția pe care o conduce. Și are de ce jubila, pentru că biblioteca este o bijuterie de instituție modernă, foarte dotată, utilată și utilizată de public. Dacă media districtuală (pe districtul Champaign) a documentelor de bibliotecă (u.b.) care revin pe cap de locuitor este 11, Biblioteca Publică Champaign înregistrează o medie anuală de 34 de u.b./cap locuitor!

*
Mașinăria inteligentă din subsolul Bibliotecii, care știe să clasifice cărțile și celelalte u.b. pe domenii ale cunoașterii, în funcție de etichetele RFID:


Revin, in functie de timp, si postez si alte video filmate la Biblioteca Champaign.


Câteva documente oficiale pe care gazdele ni le-au pus la dispoziție.


Câteva fotografii ale Bibliotecii Champaign și ale Filialei "Douglas", pe ultima o vizităm în încheierea programului zilei de azi.

Revin, in functie de timp, si postez si alte video filmate la Biblioteca Champaign.

(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)
.