Începutul

17 martie 2011. 
În ziua în care împlinesc 44 ani sunt doar cu mine însumi într-un hotel din București și aștept "să vină mâine", 18 martie. 15 colegi bibliotecari români plecăm dimineaţă în SUA, prin Programul de Training pentru Lideri si Inovatori al Centrului Mortenson,  a cărui misiune pare de domeniul incredibilului într-o Românie în care bibliotecile sunt cum sunt și nimeni nu pare să conștientizeze că aceasta amplifică o reacție în lanț, contribuind decisiv la realitatea sinistră ca - "la noi" - toate sunt cum sunt.
*
De la Râmnicu Vâlcea în Capitală am venit alaltăieri (15 martie) și tare m-am scârbit de ceea ce am văzut. În ultimii ani, toate drumurile mele spre/de la București au fost parcurse cu mașini mici și indiferent că am șofat eu însumi ori am fost doar pasager, nu am putut vedea în toată hidoșenia ceea ce vede cineva care călătorește cu o mașină înaltă, precum un autocar: gunoaie peste gunoaie pe întreg traseul, dar în special în frumoasele păduri dintre Râmnicu Vâlcea și Pitești și pe câmpurile cu bălării de pe aproape întreaga lungime a autostradei "A1" (precizez asta să n-o confundăm cu "cealaltă" autostradă - "A2"). Amintindu-mi de "recomandarea" pe care tocmai le-a făcut-o președintele României unor investitori arabi, să vină cu elicopterul, că numai astfel au ocazia să vadă cu adevărat cât de frumoasă este țara noastră, in primă fază m-am speriat: dacă din autocar se văd gunoaiele așa cum se văd, din elicopter imaginea trebuie să fie și mai sinistră! Apoi  am căutat să mă liniștesc singur: privite de la mai mare înălțime, câmpurile cu gunoaie (constând mai ales în pet-uri, pungi și folii de polietilenă, cutii/amblaje din carton) par albe și ar putea fi lesne confundate cu niște sere ori solarii, mai ales de către străini. Vă dați seama că, gândind astfel, pozitiv, le-am putea promite acelor investitori arabi, pe lângă frumusețile patriei, și produse "agro" pe care ei nici nu visează să le poată cultiva în nisipurile lor? Totul e ca elicopterele cu investitori să zboare mai pe sus, suficient de sus...
Profund neplăcut m-au surprins și gropanele enorme și atât de dese, că par înlănțuite, de pe străzile din zona autogărilor Pitești și București-Militari. Asemenea "străzi-tranșee" n-am văzut nici măcar în puținele sate și cătune vâlcene izolate, în care asfaltul este o poveste trăită de bătrânii "umblați" în vremea tinereții.
*
Când eram copil, în verile senine și însorite mă întindeam pe iarbă, cu fața în sus, și priveam îndelung cum avioanele "zgâriau" albastrul infinit al cerului. Nu știu de ce îmi imaginam că acele avioane ori se întreaptă către America ori se întorc dinspre America; un alt "reper", o altă destinație spre/din care avioanele zboară nu mai exista în mintea mea de atunci, iar acum mi se pare amuzant că lucrurile au stat cum povestesc. Poate m-au făcut să gândesc astfel Romulus Rusan și "America ogarului cenușiu"? Nu știu, însă e cert că îmi doream - ca și alții, bănuiesc - să fiu cândva într-unul din avioanele acelea care zgâriau cerul copilăriei, spre ori dinspre America...
*
Încep astăzi un Jurnal de călătorie. Îl intitulez America bibliotecarului NEcenușiu din motive care cred că nu trebuie prea mult explicate, mai ales cititorilor"cu carte" care, pe deasupra, au habar și cât de importantă este în SUA Instituția Bibliotecă.
Îmi făgăduiesc - cele mai importante promisiuni sunt cele pe care ni le facem noua înșine, abia apoi suntem "căliți" să promitem altora - ca pe perioada lunii în care mă voi afla în Lumea Nouă (întoarcerea în România va fi în 17 aprilie) să scriu zilnic, iar daca - din cauza programului dens, a zborurilor și a celorlalte deplasări în interiorul SUA sau a altor întâmplări neprevăzute - voi întârzia unele postări, îmi impun tot de pe-acum să recuperez cât mai  "la cald" cu putință...

(Valentin Smedescu - București)
.

3 comentarii:

  1. La multi ani si multa, multa sanatate! Multumim pentru tot ceea ce faceti pentru noi, bibliotecarii valceni, dar si pentru faptul ca ne impartasiti si noua, celor din tara, experientele pe care le traiti acum in America. Astfel, calatorim "peste mari si tari", alaturi de dumneavoastra!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim pentru faptul ca ne tineti la curent cu toate lucrurile interesante pe care le descoperiti. Am realizat cu intarziere faptul ca v-ati sarbatorit ziua de nastere saptamana trecuta, am cautat pe facebook, dar nu mai aparea data, stiam ca e in martie dar nu stiam data sigura. Oricum nu e tarziu nici acum sa va urez"Sanatate, fericire si toate cele bune!"

    RăspundețiȘtergere
  3. Va mulțumesc mult, Crina și Cristina, sa ne vedem cu bine!

    RăspundețiȘtergere